Egoistul… altruist

Pana acum, cand era vorba despre altruism si/sau egoism, categoriile erau bine stabilite si definite. Un individ dintr-o populatie se comporta fata de ceilalti indivizi din populatie fie altruist, fie egoist, dar niciodata ambele concomitent. Mai mult, pana acum s-a considerat ca grupul are de beneficiat in competitia cu alte grupuri doar de pe urma comportamentului altruist. Este vorba despre un nou model elaborat recent de catre Omar Tonsi Eldakar si David Sloan Wilson. Modelul stipuleaza ca in cazul unui individ care se comporta in mod egoist la un anumit nivel, acelasi comportament poate fi considerat ca fiind altruist la un alt nivel. S-a observat ca indivizii care se comporta in mod obisnuit egoist, au tendinta de a pedepsi indivizii care se comporta in acelasi mod. Din acest comportament beneficiaza in mod indirect indivizii altruisti, deoarece sunt scutiti de a investi efort ei insisi in pedepsirea indivizilor respectivi. In felul acesta, indivizii egoisti se limiteaza reciproc, impiedicand eliminarea completa a celor altruisti. Comportamentul poate fi considerat o diviziune a muncii sau un comportament simbiotic. Autorii au pornit in studiul lor de la observatia ca in comunitatile umane, indivizii predispusi la a insela, in inclinatia de a elimina competitia, au tendinta de a sanctiona indivizii care inseala asemenea lor. Articolul apare in Proceedings of the National Academy of Science, datat 30 Aprilie, 2008.

Edward O. Wilson renunta la "selectia de rudenie" (kin selection)

Renumitul biolog Edward O. Wilson ( Sociobiology: The New Synthesis 1975, Belknap Press, ISBN 0-674-81621-8), parintele sociobiologiei, a socat lumea stiintifica abandonand teoria deja consacrata privitoare la comportamentul altruist al insectelor (kin-selection). Teoria larg acceptata in ultimii 40 de ani sustine ca majoritatea indivizilor de albine, furnici si viespi renunta la propria reproducere pentru a se putea consacra ingrijirii noilor progenituri, cu care impart aceleasi gene.

Wilson subliniaza ca asa-numitul comportament eusocial, prin care matca este asistata de catre lucratoarele sterile este larg raspindit in natura, inclusiv la gandaci, creveti si popandai. Afidele formeaza colonii de clone indentice genetic. Conform teoriei selectiei de rudenie (kin-selection), ar fi de asteptat ca acestea sa se comporte in mod altruist. Cu toate acestea, ele nu se comporta.

Printre altele, aceasta observatie l-a determinat pe Prof. Wilson sa sugereze ca comportamentul altruist a evoluat nu datorita selectiei de rudenie, ci datorita faptului ca acele colonii care favorizau sacrificiul individual aveau sanse mai mari de supravietuire, aducand deci argumente in favoarea selectiei de grup (group selection). Wilson mentioneaza totusi ca teoria selectiei de grup nu este gresita, dar este incompleta.

Sursa: Daily Telegraph, Science Daily

Simtul nostru moral are origini darwiniene? (VI)

Asta datorita faptului ca intotdeauna vor fi indivizi inclinati sa triseze, iar altruismul reciproc, asa cum este el definit de catre teoria jocului, intotdeauna implica pedepse pentru cei care triseaza. Teoria matematica defineste doua clase mari de solutii stabile pentru aceste tipuri de ‘joc’. Strategia “fii rau tot timpul” este o strategie stabila deoarece, daca toti indivizii o practica, nici un individ din randul populatiei care ar incerca sa fie ‘bun’, n-ar reusi. Dar mai este inca o strategie, de asemenea stabila. (‘Stabil” inseamna ca, odata ce depaseste o anumita frecventa in randul populatiei, nici o alta strategie nu va reusi). Aceasta strategie se numeste “incepe sa fii bun si acorda-le celorlalti prezumtia de nevinovatie, apoi rasplateste binele cu bine, dar razbuna faptele rele”. In limbajul teoriei jocului, aceasta strategie (sau familie de strategii) este cunoscuta sub numele de ‘Da-mi ca sa-ti dau’. Strategia este stabila evolutionar in anumite conditii, in sensul ca, daca luam o societate dominata de indivizi conditionat-buni, atunci nici un individ absolut-rau si nici un individ altruist nu va reusi. Exista si alte variante ale strategiei ‘Da-mi ca sa-ti dau’ care, in anumite conditii, pot sa fie mai eficiente.

(traducere, fragment din The God Delusion, de Richard Dawkins)