“We become what we behold. We shape our tools and then our tools shape us.” (Marshall McLuhan)

Iata cateva dintre “uneltele” care ne-au modelat de-a lungul timpului si continua sa ne modeleze:

"Timeline of historic inventions." Wikipedia, The Free Encyclopedia. 16 Feb 2009, 03:28 UTC. 17 Feb 2009 <http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Timeline_of_historic_inventions&oldid=271035969>.

Intrebarea este in ce masura le posedam noi pe ele sau ne poseda ele pe noi.

bunica, străbunica și
femeile străvechi, în șir
din care trupul mi-l deșir
de mai nainte de a fi

De-un cordon crescând mereu,
în fața unui zid întins
de soare-aprins, de lună stins
vai, atârnam și-ncet și greu.

Am facut putina pauza la scris astazi deoarece o prietena, o actrita aspiranta, m-a invitat la piesa sa de absolvire. Desi stiam ce este teatrul de improvizatie, nu asistasem niciodata efectiv la vreo piesa, deci nu stiam la ce sa ma astept.

Teatrul propriu-zis se afla in subsolul unei cladiri din Chelsea. Arata ca o pestera, cu tavan jos si piloni de sustinere masivi din beton in mijloc, toate zugravite negru, precum si o colectie de recuzita de teatru veche in diferite stadii de degradare. Ma intrebam daca exista vreun plan de evacuare in caz de cutremur, cand mi-am adus aminte ca NYC nu este o zona activa seismic.

Un anunt la portavoce indeamna audienta sa-si inchida telefoanele mobile, apoi am cazut cu totii in intuneric. Apoi scena s-a luminat si, dupa o scurta introducere facuta de catre o femeie foarte energetica care topaia intr-una, actorii absolventi au intrat pe scena.

“Ne poate cineva sugera printr-un cuvant cu ce sa incepem?” intreba audienta femeia energetica.

“Restaurant mexican” striga cineva din intuneric, urmat de chicote de ras. Astfel ca, pe baza acestei sugestii, actorii au inceput sa construiasca scene si monologuri fara vreo pregatire prealabila. Cand le venea vreo idee, pur si simplu paseau in mijlocul scenei si-si dezvoltau ideea mai departe. Cateodata, acest lucru parea firesc, alteori nu.

In mare, a fost un mod foarte agreabil de a-mi petrece dupa-amiaza. Actiunea trecea de la scene puerile la scene umoristice, furnizand adesea comentarii inteligente si incisive despre comportamentul uman, societate si politica americana. Prietena mea, Jassica, a jucat rolurile unei femei batrane fara adapost, al vice-resedintelui Statelor Unite si al unei mame fara scrupule care-si hranea fiica bulimica de 5 ani numai cu supa, ca nu cumva sa se ingrase. De asemenea, Jessica a avut propriul sau monolog despre viata in orasul sau natal din Louisiana.

Un lucru mi s-a parut interesant, si anume modul in care subiectul a evoluat pe parcursul reprezentatiei. Piesa a inceput cu “restaurantul mexican”, s-a metamorfozat in “nu bea apa”, prin care se subintelegea, bineinteles, a bea bere sau alta bautura alcoolica in loc (subiectul a trenat o buna bucata de vreme la acest capitol), apoi s-a preschimbat in a explora folosirea drogurilor ilegale, a vomita, sex, mariaj, prostitutie, etc.

Evolutia sugestiei de la inceput, “restaurant mexicam”, in sex, droguri si alcool mi-a adus aminte de un experiment la care participasem in copilarie, in care mai multi copii, aproximativ 20, ne-am aliniat unul langa celalalt la zid si ne sopteam la ureche un mic “secret” care era apoi transmis urmatorului din linie pana la ultimul. La sfarsit, ultimul din rand spunea cu voce tare ceea ce-i soptise cel de langa el, facand apoi comparatia cu cuvantul original. “Secretul” final, asemenea “restaurantului mexican” se metamorfozase si el in ceva mult mai… interesant.

A fost o lectie utila, ilustrand cum schimbarile mici, sau mutatiile, contribuie la crearea de noi forme. Pentru mine, acest mic experiment improvizat a fost interesant si provocator la mai multe niveluri.

(traducere; sursa)

Desi imi aduc aminte foarte bine si eu de “telefonul fara fir”, pe care-l jucamin copilarie, personal nu mi se pare ca in “experimentul” de mai sus avem de-a face atat cu evolutia propriu-zisa a unei meme (in cazul nostru “restaurant mexican”), cat mai ales cu ilustrarea legaturilor organice dintre diferite meme, asa-numitele memeplexe, si de care adesea nu suntem constienti. Asemanarea dintre cele doua “experimente” este doar aparenta.

Deci se pare ca exista o legatura intre “restaurant mexican”, sex, droguri, mariaj si prostitutie. V-ati fi asteptat? Este un experimant mintal (Gedankenexperiment) pe care cu totii il putem face nu doar la teatru, ci stand in fata televizorului, in tramvai, la supermarket, la o terasa, mergand pe strada, la cinema… etc, sau pur si simplu inchizand ochii. Vorba poetului, “all the world’s a stage”. Va incurajez sa-l faceti cat mai des cu putinta.

O descoperire a unui cercetator de la Universitatea Western Ontario ofera noi dovezi, care vin in suportul unor teorii dezvoltate de-a lungul mai multor decade.

Din momentul in care biologul britanic Richard Dawkins a introdus conceptul de “gena a egoismului” in 1976, cercetatorii din  intreaga lume l-au interpretat drept o extensie a teoriei evolutioniste a lui Charles Darwin.
In studiul genomilor, cuvantul “egoist” nu se refera la comportamentul uman, ci la tendinta unor gene de a-si continua existenta si in urmatoarea generatie. In mod ironic, aceasta asa-numita “gena egoista” se poate cenzura pana la auto-sacrificare.
Un exemplu concludent, este cel al albinelor. In cadrul unui stup, descris ca un sistem social complex, albinele muncitoare sunt sterile. Regina adulta, aleasa chiar de albine, este singura care se poate  reproduce.
Deoarece gena egoista, responsabila de sterilitatea celorlalte albine nu a fost niciodata izolata de catre cercetatori, intelegerea modului in care altruismul reproductiv a evoluat, a fost teoretica, cel putin pana in acest moment.
Biologii au reusit sa izoleze pentru prima data aceasta gena, ceea ce dovedeste ca ea exista in realitate, nu numai in teorie. Studiile asupra genomului sunt in plina desfasurare,  insa cercetatorii sunt increzatori ca aceasta descoperire va duce la validarea unor concepte importante din domeniul socio-biologiei.
Sursa: Science Daily

“Din momentul in care biologul britanic Richard Dawkins a introdus conceptul de “gena a egoismului” in 1976…”

Evident autorul, ca multi alti asa-zisi jurnalisti de la noi, a tradus ceva despre care nu are deloc habar. Dawkins nu a scris in capodopera sa din 1976 despre “gena egoismului”, ci despre gena egoista (The Selfish Gene), iar ideea sa inovatoare este ca TOATE genele sunt “egoiste”, nu numai una. Acestea fiind stiute, nu cred ca are sens sa discutam despre o gena anume a egoismului. Ii sugerez autorului sa reverifice sursa articolului si, eventual, sa apeleze la un specialist. Nu ma astept ca articolul cu pricina sa fie retras de pe pagina.

P.S. In articolul original de pe ScienceDaily autorul se refera strict la gena care controleaza sterilitatea lucratoarelor de albine, si nu la o gena anume care ar fi raspunzatoare de egoism.

Pentru a va incita sa o cititi, va prezint mai jos cateva fragmente traduse de catre mine:

“Evanghelismul, o forma de credinta crestina diferentiata din Catolicism, Protestantism traditional, chietism pietist si religiile rationaliste ale Iluminismului.”

“…indiferent ce a determinat aceasta expansiune incredibila, putem vorbi despre o profunda sinergie intre mesajul baptist despre responsabilitatea personala inaintea lui D-zeu si circumstantele specifice ale unei natiuni americane pe cale de deschidere.”

“Republicanism crestin”

“…cum a procedat evangelicanismul plastic, dar cu toate acestea identificabil, pe masura expansiunii sale de-a lungul cararilor deschise de circumstantele Statelor Unite nou create.”

“Evangelicalismul a transformat in mod sistematic individualismul intr-o ordine cosmica a lucrurilor, de la relatiile familiale, pana la actiunile individuale, si pana la emanciparea nationala.”

“bisericile s-au lansat in a internaliza Revolutia (Razboiul de Independenta, n.r.)”

“…in America revolutionara, bisericile au fost nevoite sa construiasca forme revolutionare de crestinism, sau sa intre in declin.”

“…imaginea contractuala moderna a tins sa inghita ideea patriarhala traditionala a autoritatii. Actorii religiosi de succes au fost aceia care au stiut cum sa-si faureasca propria cale, sa se impuna cu indarjire pe piata credintelor si practicilor religioase concurente care se deschideau in paralel competitiei.”

“exploatatorii antiformalisti (Baptisti, Metodisti n.r.) ai Revolutiei au dezvoltat tehnici revitaliste deoarece asemenea elemente dinamice si populare erau mai apte sa satisfaca nevoile unor oameni desradacinati si cu o mentalitate egalitara decat erau institutiile bisericesti statice, bazate pe standarde elitiste si monopoliste specifice secolului XVIII.”

“Democratizarea Crestinismului american a oglindit o revolutie in religie, care a condus in cele din urma la consolidare si reconstructie sociala”

“…exploatarea religioasa sistematica a schimbarilor sociale revolutionare”

“Climatul non-restrictiv specific Americii post-revolutionare a permis o convergenta adesea exploziva intre fervoarea evangelicala si suveranitatea populara”

“schimbarile democratice si revolutia democratica populara au fost, de asemenea, in felul lor, cauzate la originea lor de forte religioase. Razboiul de Independenta a precipitat revolutia democratica americana, insa nu doar prin forte proprii. Daca valul evangelical, in noua republica, a fost precipitat de revolutia democratica, impulsurile religioase au avut de asemenea un rol important in a inspira impulsurile democratice.”

“una din cauzele reusitei Razboiului de Independenta a fost aceea ca Protestantii i-au sacralizat idealurile ca provenind de la D-zeu.”

“prin contrast, in Franta, fortele revolutiei au fost istoric straine oricarei forme de Crestinism, iar activitatea Bisericii includea o opozitie intentionata fata de principiile republicane.”

“Crestinism democratizat”

“Din cauza ca bisericile contribuisera atat de mult la faurirea Americii, nu puteam evita sa convietuiasca cu ceea ce faurisera.”

Oprindu-ne insa la vreme, desi ar mai fi fost multe lucruri de spus, sa nu uitam omagiul cuvenit naturii eficiente, natura naturans, cauza vie din fata careia toate formele fug asemenea zapezii spulberate, ea insasi plina de taine, zamislitoare a unor inchipuiri nespus de variate pe care le mana ca pe niste turme si multimi (asa cum isi reprezentau natura anticii prin Proteus pastorul). Ea se destainuie in vietati, pornind de la particule si spicule si ajungand, dupa repetate transformari, la cele mai inalte transformari si rezultate, fara socuri sau salturi *. Putina caldura, cu alte cuvinte putina miscare, este tot ceea ce diferentiaza polii reci, sterpi, de un alb orbitor, ai pamantului de prolificele clime tropicale. Toate schimbarile se petrec fara violenta, in virtutea celor doua conditii fundamentale – spatiul si timpul nemarginit. Geologia ne-a initiat in secularitate naturii si ne-a invatat sa ne dezobisnuim de etaloanele noastre scolare si sa inlocuim sistemul mozaic sau ptolemeic cu stilul cel mai vast. Nu am stiut nimic cum se cuvine din lipsa de perspectiva. Acum insa invatam ce perioade rabdatoare trebuie sa se scurga pana sa se formeze roca, apoi pana sa se sfarame roca, pana cand primii licheni destrama patura esterioara cea mai subtire si o transforma in pamant, lasand drum liber Florei, Faunei, lui Ceres si Pomonei. Cat de indepartat este trilobitul! sau patrupedul! sau, mai mult inca, omul! Isi ocupa locul pe rand, apoi neamurile omenesti. E un drum lung de la granit pana la stridie, dar si mai lung pana la Platon si invatatura despre nemurirea sufletului. Dar se perinda toti si toate, neabatut; pe cat este de sigur ca atomul are doua laturi.

____________

* Nu-mi dau seama daca autorul vorbeste strict despre evolutia geologica sau nu; teoria echilibrului punctat era inca departe (n. r.)